T'IHNĂ, tihne, s.f. Liniste deplină, pace, tihnire; viaţă linistită, lipsită de griji; odihnă, repaus. ♦ (Înv.) Mulţumire, satisfacţie. [Var.: (pop.) t'icnă s.f.] - Din tihni (derivat regresiv).
Sursă : DEX'98 (53677)  - ana_zecheru

Tihnă ≠ larmă, vacarm, zbucium
Sursă : Antonime (72739)  - siveco

T'IHNĂ s. 1. v. astâmpăr. 2. liniste, pace, (înv.) isihie. (O viaţă plină de ~.) 3. liniste, pace, răgaz. (N-are o clipă de ~.) 4. comoditate, confort, liniste. (~ vieţii lui a fost tulburată.)
Sursă : Sinonime (214769)  - siveco

t'ihnă s. f., g.-d. art. t'ihnei; pl. t'ihne
Sursă : DOR (288607)  - siveco

T'IHN//Ă ~e f. Stare de liniste sufletească; lipsă de griji; pace; astâmpăr; odihna. ◊ În ~ netulburat; nestingherit. Fără ~ fără încetare; întruna; neîncetat. [G.-D. tihnei] /v. a tihni
Sursă : NODEX (356864)  - siveco